Halva si portocale.

Intri si tu? Da. Hai.

Dupa pragul de o maroneala inchisa se trece intr-o camera rotunda, cu peretii de un galben atat de stupid si de o consistenta atat de invechita incat pareau facuti in intregime din miezul unei paini lasate la uscat.

Ea, era slabuta si intinsa, cu o piele rozalie si curata, asa ca o fata de masa din dantela. Statea tolanita dizgratios cu bratul drept intins pe masa de lemn visiniu si cu capul sprijinindu-se intr-o postura moale si comoda pe el. Parul ei, usor maroniu, usor ondulat se incalcea voinic intr-o cascada calduta si sufocanta peste lemnul scorojit al mesei.
Ce retina opalescenta demonstrau ochii ei lumii exterioare. Multi isi spuneau ca trebuie sa fi fost smulsa din tesatura timpului si lasata sa penduleze armonic in existenta, ca un fir de ata alba crunt de moale si de fragil, limitat de propria lui savarsire.
Fereastra era atat de banala incat inspira infim.Totusi, menirea ei nu era de a fii o fereastra perfecta ci de a reusi sa se muleze atat de induiosator pe lumina incat sa devina una cu ea. Pe trupul tinerei dansau umbre, mult prea vulgare pentru figura ei, dar cu toate acestea, haloul ei la capta gratios, aglutinandu-le cu pofta si studiindu-le sceptic. Coarda instrumentului de caldura se termina cu mici fragmente de pagina lansate in negureala.Patau imaginea concisa si demoralizanta a peretilor din miez de paine cu baltute de cerneala aranjate in pacle de ceata.
Fragmentul albicios si plin de molecule cu viata, bucata din raiul omenesc, madrie si feblete de cer, aceasta fata isi ridica usor varful fin al degetului aratator si dansa un vals solo, incet,lent si indraznet in acelasi timp in conturul continentelor pictate pe globul ei pamantesc. Sfera era invelita intr-o harta galbena si hartuita de vreme care fusese penetrata de atat de multe ori cu violenta de interesul pentru cunoastere incat arata semne de oboseala, ofilindu-se parca vizibil sub privirea sa. Africa, in toata splendoarea ei, Africa, radia de o canicula efervescenta ca efect in marea insetata din privirea Adèllei.
Cata masa de cult. Cata piele arsa de soare si impregnata cu praf de nucsoara. Cat sadism crunt,coaste si bijuterii din os. Ce fantastica lume, ce hazard.
Ce simfonii fara nume jucau pe drumurile cerebrale ale tinerei din panglica.Ce lin se invartea dar dureros, scartaind zgomotos si acut, carand parca in spate intreaga greutate a globului omenesc, mica sfera lucioasa de o batranete desavarsita si de un pret nedefinit. Viata din mainile ei , materializata, cu un calibru de nedescris, o aparenta greutate a bombelor de aviatie, isi ghida succesoarele cu o distinsa discretie, manandu-le sa invarta globul acela la modul obsesiv.Prin aer plutea inca acidul acela parfumat de portocala, acid ce acum zacea sub nuanta de portocaliu pe degetele ei dansante. Farfuria din portelan chinezesc rumega in liniste deplina firmituri din felia de halva de casa care acum, nu stiu cand, parea de-a dreptul decisa sa se daruiasca.