vineri, 27 martie 2009



Şeherezada, dragoste, cu tine si cu a ta melodioasă dulce companie
Te ascult din clipa in care mercurul de pe puntea de piatră s-a inteţit şi s-a scurs.
Şi tot n-am inteles cum trebuie să te ascult.
Poc-pic-pac-pam-pam-pam,dublu,bis,poc,pam.

Aşa cum jucăm noi două şah pierdute in ceaţa de spaţii dintre alb şi negru
Aşa cum cântăm înmuiate până la oase în ameţeala unui drog de dimineaţă,
Şeherezada,cu luciul tau fosforic si demenţa ta feerică,
Îmi provoci greaţă.


Crepuscul e singurul eden pe care tu l-ai învăţat
Şi mangâierea tandră a unei mâini din lut şi narcise uscate.
Crezul tău e mărturia mea , copile, înţeleg, am progresat.
Şeherezada,toţi năucii viguros te-au ascultat.

Un comentariu:

  1. oh nu am mai citit pana acum poezie de a ta, imi place ca nu te tii neaparat de rima, suna bine si imi place si ideea poeziei <3

    RăspundețiȘtergere