Cutie pentru Rafael

simt ca ma sufoc in mine insumi.

in ce sa ma descompun ? e ca si cum alerg frenetic si lumea e un -raz de marée-in urma mea. unde sa ma ascund pentru ca sa regasesc parisul rece si plouat,cu norii grosi de menta cafenie, cu linistea claxoanelor infundate, cu zgomotul parcurilor crude.


descopar ca cel mai sfasietor sentiment ce bantuie e dezamagirea de sine.


cum sa ma mai regasesc acum, cand bat in nestire la portile propriului meu eden si toti pasii pe care ii calc pentru bunastarea lui sunt piele peste jar incins , strop de spirt pe rana deschisa, sevraj fara cocaina.


ce sa-i cer si cui sa-i cer? cand toate congregatiile lumii interlope isi inclina armele impotriva Lui. ce sa culeaga cugetul meu de aici si de ce totusi nu reusesc sa-mi stiu si eu echilibrul intr-o fila de carte?

raspunde-mi.